Despre cartea "No Drama Discipline"

Inițial aceasta se voia o postare pe Facebook, dar am ajuns la un text prea lung, pe care as vrea să îl păstrez aici, ca să nu se piardă prin feed-uri și algoritmi.

Vreau să vă spun despre o carte EXTRAORDINARA: No Drama Discipline, de Dan Siegel și Tina Payne Bryson. Autorii descriu mai întâi etimologia cuvântului “disciplină”, care derivă din “a preda, a învăța”, nu “a corecta, a pedepsi” cum a ajuns să fie folosit în prezent. Așadar, “No Drama Discipline” este o carte despre cum funcționează creierul copiilor și despre cum poate fi educat un copil “fără dramă”, adică fără reacții exagerate din partea părinților.

Nici nu știu cu ce sa încep, am încercat să caut un citat pe care sa îl scot în evidență, dar nu am găsit, întreaga cartea este un citat util :)) Cred ca cel mai importante idei ar fi:

“Seek the WHY”

Nu întrebând copilul care are un tantrum, ci analizând situația care a dus la tantrum, inclusiv ce s-a întâmplat mai devreme în cursul zilei sau ce urmează să se întâmple (de ex, urmează un test la scoală). Da, este greu, da, nu vom reuși de fiecare dată, dar dacă plecam de la curiozitatea sinceră “de ce se comportă copilul meu așa, ce l-a făcut să își piardă controlul de sine?” avem șanse mult mai mari să găsim un răspuns care să ne ajute pe toți să depășim mai ușor momentul. În schimb, dacă plecam de la premiza că “iar începe scandalul, ce mai vrea acum, e un răsfățat”… șansele de “peaceful parenting” scad dramatic.

“Less talking, more listening”

În momentele grele, creierul copiilor nu poate procesa limbajul, mai ales la vârste mici, deci vorbitul, explicatul sau interogatul copilului nu are nici un efect pozitiv, din contră. Așa că, atunci când nu ne putem înțelege cu cei mici, ajută să ii mângâiem sau să stam aproape de ei, să le spunem pe un ton calm “văd că iți e greu”/”chiar a fost dureros” și cam atât, până când se mai liniștesc și ne putem adresa creierului superior (“the upstairs brain”).

“Cum răspundem copiilor atunci când nu suntem mulțumiți de alegerile lor”

Acesta este adevăratul test prin care copiii se simt iubiți și acceptați așa cum sunt, nu momentele în care cei mici se comportă exemplar. În funcție de răspunsul nostru se va contura relația dintre noi și copil, precum și lui imaginea de sine. Conexiunea dintre părinte și copil construiește creierul copilului, iar printr-o abordare “fără dramă”, cel mic își îmbunătățește controlul de sine, empatia și multe altele. Limitele și structura sunt foarte importante în dezvoltarea copiilor, iar totul pleacă de la conexiunea dintre părinte și copil. În momentele în care disciplinam, dacă ne conectam cu copilul înainte, acesta își va putea însuși lecția mult mai ușor, și pe lângă efectul pe termen scurt, vom obține și o dezvoltare cognitivă utilă pe termen lung.

Toate capitolele sunt deosebit de valoroase pentru că nu dau “rețete” sau răspunsuri clasice la problemele copiilor, ci te ajută să înțelegi cu adevarat ce este în sufletul și mintea copilului atunci când nu se comportă “cum ar trebui”. Fiecare copil este unic și fiecare familie este diferită, așa că sfaturile din carte îi ghidează pe părinti să depășească momentul greu în funcție de temperamentul copilului și de situația în care se află.

Din păcate nu exista încă în romana, dar ar minunat să fie tradusa și cred că este foarte utilă în biblioteca fiecărei familii. Din lipsa de timp m-am orientat acum câțiva ani spre cărțile audio, iar pe aceasta am găsit-o citita de autori și mi se pare ca o conferință minunată de parenting. Vă recomand să o citiți/ascultați, indiferent de vârsta copiilor voștri. Sper sa fie tradusă cât mai curând, pentru ca e genul acela de carte la care te întorci să o recitești, de fiecare dată având alte momente “AHA!”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *